Versuri de la Babasha – Iama duma – versuri

Versuri de la Babasha – Iama duma

Strofa 1

Iama duma, iama duma,

Cand se lasa noaptea-n drum,

Luna plina lumineaza,

Pasii mei in asfintit.

Strofa 2

Iama duma, vant de seara,

Printre ramuri, printre nori,

Ma atrage, ma cheama,

In al visului fiori.

Strofa 3

Iama duma, dor de zare,

Intr-un dans nebunatic,

Sub cerul fara margini,

In al iubirii mistic.

Strofa 4

Iama duma, peste ape,

Unde luna se deschide,

Si cu stelele-n poveste,

Visul meu se va implini.

Analiza și Interpretare a Versurilor

„Iama duma” de Babasha este o poezie care, prin simplitatea și frumusețea versurilor sale, reușește să capteze imaginația cititorului și să-l transporte într-o lume de vis. Poezia este structurată în patru strofe, fiecare având patru versuri, și este o invitație către o călătorie metaforică prin multiple peisaje emoționale și naturale.

Una dintre temele principale ale poeziei este căutarea libertății și a evadării din cotidian. Poetul folosește imagini naturale, cum ar fi luna, vântul și marea, pentru a crea o atmosferă de liniște și contemplare. Aceste elemente naturale simbolizează dorința de a scăpa din constrângerile vieții de zi cu zi și de a experimenta o formă de libertate absolută.

În prima strofa, poetul introduce ideea de călătorie atunci când spune „Iama duma, iama duma, / Cand se lasa noaptea-n drum”. Această evocare a nopții sugerează nu doar un moment al zilei, ci și o stare de tranziție și introspecție. Noaptea este un timp tradițional pentru reflecție și visare, și permite poetului să exploreze teme de introspecție și dor.

A doua strofa continuă această călătorie, dar de data aceasta prin intermediul vântului de seară. „Iama duma, vant de seara, / Printre ramuri, printre nori” subliniază sentimentul de mișcare și schimbare. Aici, vântul devine un simbol al timpului și al schimbării continue, oferindu-i cititorului un sentiment de efemeritate și incertitudine.

În strofa a treia, poetul folosește imaginea dorului de zare pentru a exprima o dorință de explorare și descoperire. „Intr-un dans nebunatic, / Sub cerul fara margini” accentuează un sentiment de exuberanță și nerăbdare. Acest pasaj sugerează nu doar o dorință de aventură, ci și o dorință de a experimenta intensitatea emoțiilor. Cuvântul „nebunatic” adaugă un element de spontaneitate și libertate, indicând faptul că poetul își dorește să îmbrățișeze necunoscutul fără rețineri.

Strofa finală aduce o notă de împlinire și desăvârșire. „Iama duma, peste ape, / Unde luna se deschide” sugerează un sfârșit al călătoriei, un loc unde dorințele și visele devin realitate. Metafora lunii care se deschide sugerează o revelație sau o iluminare, în timp ce „stelele-n poveste” subliniază continuitatea și permanența dorințelor umane.

Poezia „Iama duma” de Babasha este, în esență, o explorare profundă a dorinței umane de libertate și împlinire. Prin utilizarea limbajului poetic și a imaginilor naturale, Babasha reușește să creeze un univers evocator în care cititorul este invitat să călătorească. Această experiență poetică oferă o evadare din realitate și o invitație la visare, făcând ca versurile să fie nu doar o simplă lectură, ci o experiență emoțională profundă.