Ochii tai – versuri

Ochii tăi – versuri de Nichita Stănescu

O, e simplu foarte simplu!

Vino mai aproape

Uite, îți desenez pe zăpadă

o căsuță. În ea, o fereastră.

O, e simplu foarte simplu!

Vino mai aproape

Uite, îți desenez pe zăpadă

o căsuță. În ea, o fereastră.

În fereastră, un ochi. Ochii tăi

urmărindu-mă de undeva

departe.

Nu trage cu el, nu ridica

armele lui împotriva mea,

căci, pentru a mă apăra,

ar trebui să-i îndrept pe ai mei

împotriva lui!

Și e simplu, foarte simplu,

îmi vei vedea ochii mei

cum te privesc prin ai tăi,

cum mă privesc în ochii tăi

și ochii tăi sunt întredeschiși

ca doi pești de aur

care înoată în apa tăcerii.

Analiza versurilor „Ochii tăi” de Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, unul dintre cei mai de seamă poeți ai literaturii române contemporane, își pune amprenta inconfundabilă asupra poeziei românești cu lucrarea sa „Ochii tăi”. Această poezie este o expresie profundă a emoțiilor și sentimentelor, surprinzând esența iubirii și a fragilității relațiilor umane. Printr-o abordare simplă și elegantă, Stănescu reușește să creeze o imagine puternică și evocatoare a iubirii prin intermediul ochilor, un simbol puternic în arta poetică.

Structurată în strofe scurte, poezia „Ochii tăi” este un dialog intim între îndrăgostit și cel iubit, ilustrând delicatețea și complexitatea sentimentelor de iubire. Poetul folosește zăpada ca fundal pentru desenele sale, un simbol al purității și al efemerului. Prin intermediul zăpezii, Nichita Stănescu reușește să creeze o atmosferă de liniște și intimitate, un spațiu unde iubirea poate fi exprimată fără rezerve.

O temă importantă a poeziei este legătura profundă și invizibilă dintre iubire și vulnerabilitate. Ochii sunt prezentați ca ferestre către suflet, capabili să dezvăluie cele mai ascunse emoții și gânduri. Stănescu subliniază importanța comunicării non-verbale și a înțelegerii reciproce în relațiile interumane. Prin ochii iubitului, poetul își proiectează propria imagine, explorând ideea de reflexie și de reciprocitate în iubire.

Poezia este plină de imagini vizuale puternice, cum ar fi „doi pești de aur care înoată în apa tăcerii”, o metaforă ce sugerează fragilitatea și frumusețea momentelor de intimitate. Această imagine adaugă o dimensiune de mister și de magie atmosferei generale a poeziei, capturând esența sentimentelor de dragoste și de dorință.

Un alt aspect important al poeziei „Ochii tăi” este utilizarea limbajului simplu și direct. Nichita Stănescu folosește cuvinte și imagini accesibile, dar puternice, reușind să transmită emoții complexe într-o manieră clară și evocatoare. Această simplitate aparentă este, de fapt, o mărturie a măiestriei poetului de a crea opere de artă profundă din elemente cotidiene.

In concluzie, „Ochii tăi” de Nichita Stănescu este o poezie ce explorează temele iubirii, vulnerabilității și intimității printr-un limbaj simplu, dar profund. Poetul reușește să creeze imagini puternice și evocatoare, invitând cititorul să reflecteze asupra propriei experiențe emoționale. Prin intermediul ochilor, Stănescu dezvăluie complexitatea și frumusețea relațiilor umane, lăsând o amprentă de neuitat asupra cititorului.