Din cer senin – versuri

Din cer senin – versuri

Din cer senin apare
Un gând ce stă să zboare,
Cu aripile-ntinse,
Spre dorul ce cuprinse.

În zori s-a ridicat,
Pe aripi de visat,
S-ajungă pân’ la stele,
Sub razele rebele.

Când soarele apune,
Iar cerul se răzbune,
Gândul se face mare,
Și-n vise-ncântătoare.

Suspinul îl urmează,
Iar dorul îl veghează,
Prin nori de catifea,
Se-ntinde lin către ea.

Răcoarea nopții cade,
Pe visele nomade,
Iar gândurile zboară,
În noaptea milenară.

Din cer înălțat vine,
O rază care ține,
Visul ce-l poartă iar,
Spre tărâmul de hotar.

Analiza și interpretare

Poezia „Din cer senin” este o operă lirică ce reflectă dorința de eliberare și visare, sugerând o evadare din cotidian prin intermediul imaginației. O temă centrală a poeziei este dorința de a ajunge la un ideal, personificată prin imaginea unui gând ce zboară spre stele. Aripile visării sunt un simbol al libertății și al puterii de a depăși limitele impuse de realitate. Aceste imagini poetice creează un cadru oniric ce invită cititorul la introspecție și contemplare.

Structura poeziei, cu strofe scurte și ritmate, subliniază dinamismul gândului ce dorește să evadeze. Rimele simple, dar melodioase, oferă o muzicalitate aparte, creând o atmosferă de calm și seninătate, reflectând astfel titlul. Această muzicalitate este esențială pentru a sugera fluiditatea și grația unui gând în mișcare.

O trăsătură distinctivă a poeziei este contrastul dintre zori și apus, simbolizând începuturile și sfârșiturile, dar și ciclurile naturale ale vieții. Aceste imagini temporale subliniază efemeritatea momentelor de visare, dar și continuitatea dorului de libertate. Când soarele apune, se inițiază o altă etapă a visării, o călătorie prin noapte, în care liniștea și răcoarea devin aliați ai introspecției și meditației profunde.

Raza care coboară din cer este un simbol al speranței și al iluminării. Aceasta aduce cu sine promisiunea că visurile pot deveni realitate, iar călătoria imaginativă nu este una lipsită de scop. Raza este firul de legătură dintre cer și pământ, între dorința umană și posibilitatea de realizare.

În concluzie, „Din cer senin” este o poezie care îmbină subtil elementele naturii cu trăirile interioare ale eului liric. Aceasta reflectă o dorință profundă de libertate și de atingere a idealului, încurajând cititorul să-și exploreze propriile visuri și să nu renunțe la căutarea frumuseții și a adevărului. Prin imagini simple, dar extrem de sugestive, poezia rămâne relevantă și emoționantă, oferind o experiență literară bogată și satisfăcătoare.

Astfel, opera devine un manifest al dorinței umane de a transcende limitele impuse de realitate, găsind în spațiul vast al imaginației un refugiu și un catalizator pentru descoperirea de sine. Poezia „Din cer senin” ne amintește că, indiferent de obstacolele întâmpinate, puterea gândului și a visării poate deschide noi orizonturi și poate aduce alinare și inspirație în viața de zi cu zi.