Deschide uÈ™a creÈ™tine florile dalbe – versuri

Deschide ușa, creștine – Colind Tradițional

Deschide ușa, creștine,

Că venim din nou la tine.

Drumu-i greu și-am obosit,

De departe am venit.

Și la Viflaim am fost,

Unde s-a născut Hristos.

Și-am văzut pe-a Sa mamă,

Pe care Maria o cheamă.

Cum umbla din casă-n casă,

Ca pe Fiul său să nască.

Umbla-n sus și umbla-n jos,

Ca să nască pe Hristos.

Umbla-n jos și umbla-n sus,

Ca să nască pe Iisus.

Mai târziu găsi apoi,

În Viflaimul de-apoi.

Viflaimul cel sărac,

Însă lumii nu-i era pe plac.

Într-un staul, într-un grajd,

Pe paie, pe fân era așezat.

Pe fân, pe paie și pe imă,

Pruncul Sfânt se odihnea.

Îngerii din cer cântau,

Toți cu glasul lăudau.

Îngerii din cer cântând,

Toți păstorii lăudând.

Cu ciobanul lor pe deal,

Toți păstorii la un semnal.

Vestea bună noi v-aducem,

Și cu drag la voi venim.

Florile dalbe din grădină,

Vă dorim cu toți lumină.

Analiza și Importanța Colindului „Deschide ușa, creștine”

Colindul „Deschide ușa, creștine” este unul dintre cele mai iubite și cunoscute colinde tradiționale românești. Acest colind este o piesă esențială în repertoriul oricărui grup de colindători din perioada sărbătorilor de iarnă. Colindul reușește să îmbine într-un mod armonios elementele tradiționale și religioase, oferind o imagine clară și emoționantă a nașterii lui Iisus Hristos, văzută prin ochii poporului român.

Prima observație importantă despre acest colind este structura sa narativă. Spre deosebire de alte colinde care se concentrează mai mult pe aspectele muzicale, „Deschide ușa, creștine” este aproape o poveste completă, care urmărește drumul Fecioarei Maria și al lui Iosif până la nașterea lui Iisus. Această narațiune este încărcată de imagini vizuale și emoționale puternice, care subliniază greutățile și miracolele din acea perioadă.

Un alt aspect semnificativ al colindului este tonul său cald și primitor. Îndemnul de a „deschide ușa” nu este doar o cerere fizică, ci și o invitație spirituală de a primi binecuvântarea nașterii lui Hristos. Este un simbol al deschiderii sufletului și al primirii mesajului de pace și iubire pe care Crăciunul îl aduce.

Versurile colindului sunt simple, dar pline de semnificație. Fiecare strofă contribuie la crearea unei imagini vii și emoționante, iar folosirea metaforei „florile dalbe” sugerează puritatea și frumusețea mesajului creștin. Acest simbolism floral este des întâlnit în cultura românească, fiind asociat adesea cu ideea de renaștere și speranță.

Colindul este, de asemenea, o mărturie a tradiției și identității culturale românești. El nu doar că transmite o poveste biblică, dar reflectă și valorile și credințele adânc înrădăcinate în comunitățile românești. Această legătură cu tradiția este un element central al colindatului, care este mai mult decât un simplu act muzical; este o comuniune spirituală și culturală.

În concluzie, „Deschide ușa, creștine” este mai mult decât un simplu colind. Este o piesă de artă care pune în valoare tradițiile și credințele românești, oferind în același timp un mesaj universal de iubire și speranță. Popularitatea sa continuă să răspândească spiritul sărbătorilor de Crăciun, aducând împreună generații și comunități în jurul valorilor de familie, credință și tradiție.