Azi am sa-ncrestez in grinda – versuri

Azi am să-ncrestez în grinda – George Coșbuc

Azi am să-ncrestez în grindă
Unu, doi și trei fior,
Să mă văd și eu la tindă
Și să văd și eu că mor.
Nu mi-e frică de lumina
Ce răzbate prin zăvor,
Mi-e de noaptea care-i plină
De-ndârjirea mea de dor.

Azi am să-ncrestez în grindă,
Nu ca altădat’ un semn,
Ci să-mi pun și eu o mintă,
Să nu-mi fie capu’ lemn.
Să nu-mi spuie iar că minte
Gura mea ce-i pusă-n cui,
Să-mi aduc și eu aminte
De iubirea anului.

Că am fost și eu mai mare,
Mai voinic și fără frică,
Mă surpau ca pe o floare
Toate valurile-n stică.
Și-am să-ncrestez iar în grindă,
Să-mi aduc aminte bine,
Mai frumos era când vream
Vom avea și noi destine.

Analiza și importanța operei „Azi am să-ncrestez în grinda”

„Azi am să-ncrestez în grinda” este una dintre poeziile lui George Coșbuc care captează nu numai frumusețea limbajului popular românesc, dar și profunzimea emoțiilor umane. Prin intermediul unei tehnici lirice simple, dar elocvente, Coșbuc reușește să transpună trăiri complexe și să creeze o legătură profundă cu cititorul.

Versurile sunt impregnate de nostalgia vremurilor trecute și de dorința de a păstra amintirile vii. Faptul de a încresta în grindă este un gest simbolic care marchează trecerea timpului și păstrarea memoriei. Această acțiune simplă devine o metaforă pentru încercarea de a învinge efemeritatea vieții, de a crea o memorie tangibilă într-o lume trecătoare.

Metaforele folosite de Coșbuc sunt deosebit de sugestive. „Grinda” reprezintă nu numai un element fizic al casei, dar și un simbol al stabilității și al continuității. În contrast, „fiorii” și „dorința de lumină” evidențiază o căutare personală profundă. Aceste imagini poetice subliniază lupta interioară a individului între dorința de a păstra trecutul și inevitabilitatea schimbării și a uitării.

Un alt aspect important al operei este utilizarea limbajului popular. Coșbuc a fost un maestru în a folosi expresii și imagini din viața cotidiană a țăranilor români, ceea ce face poezia accesibilă și autentică. Această abordare nu doar că face opera mai relatable, dar și aduce un omagiu culturii și tradițiilor românești.

Impactul acestei poezii asupra literaturii române este semnificativ. Ea reprezintă o explorare a identității individuale și colective într-un context în care tradițiile și obiceiurile locale sunt valorizate și respectate. În același timp, Coșbuc reușește să transmită un mesaj universal despre natura umană și despre dorința de a păstra vie memoria și emoțiile.

Prin „Azi am să-ncrestez în grinda,” George Coșbuc ne invită să reflectăm asupra propriei noastre treceri prin viață și asupra modului în care alegem să ne marcăm amintirile. Poezia sa rămâne relevantă și astăzi, oferind o perspectivă profundă asupra dorinței umane de a înfrunta inevitabilul și de a găsi sens în amintiri.

În concluzie, „Azi am să-ncrestez în grinda” este o poezie care reușește să împletească frumusețea limbajului cu profunzimea emoțională, fiind un exemplu relevant al talentului lui George Coșbuc de a comunica teme universale prin intermediul specificului național. Această operă continuă să fie studiată și apreciată nu doar pentru valoarea sa literară, ci și pentru mesajul său profund și emoționant.