Defectul meu – versuri
Defectul meu – versuri de Delia
Lasă-mă să-ți spun defectul meu
Îmi pasă prea puțin de ce-i greu
Ca o frunză-n vânt mă las
Nu știu ce vreau, dar știu ce n-am
Dar toate trec și noi la fel
Uităm să trăim cu adevărat
E un defect să simți că zbori
Să nu te oprești să mai cobori
Refren:
Într-o lume plină de defecte
Eu am ales să fiu așa
Visătoare printre nori
Cu capul sus și ochii-n zare, da
Lasă-mă să-ți spun defectul meu
Mă pierd în vise fără să vreau
Ca o stea pe cer mă sting
Dar strălucesc din când în când
Dar toate trec și noi la fel
Uităm să iubim cu adevărat
E un defect să crezi în tot
Să nu te pierzi în alții, tot
Refren:
Într-o lume plină de defecte
Eu am ales să fiu așa
Visătoare printre nori
Cu capul sus și ochii-n zare, da
Bridge:
Lasă-mă să fiu cum simt eu
Lasă-mă să fiu defectul tău
Poate că greșesc, dar nu renunț
Trăiesc clipa, nu mă ascund
Refren:
Într-o lume plină de defecte
Eu am ales să fiu așa
Visătoare printre nori
Cu capul sus și ochii-n zare, da
Analiza versurilor
Melodia „Defectul meu” de Delia reprezintă o introspecție asupra imperfecțiunilor umane și asupra modului în care aceste „defecte” sunt percepute atât de noi înșine, cât și de societate. Delia, o artistă cunoscută pentru explorarea temelor profunde și personale, folosește versurile pentru a ilustra modul în care defectele noastre pot fi atât slăbiciuni, cât și surse de putere.
În prima strofă, Delia recunoaște natura ei visătoare și lipsită de griji atunci când spune: „Îmi pasă prea puțin de ce-i greu.” Această declarație evidențiază un aspect esențial al personalității ei – tendința de a se lăsa purtată de evenimente, asemenea unei frunze în vânt. Această filozofie este atât o binecuvântare, cât și un blestem în viața ei, deoarece îi permite să experimenteze libertatea dar și incertitudinea.
Refrenul melodiei subliniază ideea de acceptare a defectelor într-o „lume plină de defecte”. Delia își îmbrățișează natura visătoare și aspiră să rămână cu „capul sus și ochii-n zare”, ceea ce sugerează un optimism neclintit și dorința de a continua să viseze în ciuda imperfecțiunilor.
Al doilea vers al refrenului, „Visătoare printre nori,” sugerează un sentiment de eliberare și de transcendere a realităților cotidiene. Metafora norilor poate reprezenta aspirațiile înalte sau, poate, chiar lumea iluziilor și a fanteziei în care Delia se simte confortabilă.
În versurile ulterioare, artista explorează tema trecerii timpului și a uitării: „Dar toate trec și noi la fel / Uităm să iubim cu adevărat.” Prin aceste cuvinte, Delia face o observație profundă despre natura efemeră a experiențelor și importanța de a trăi și de a iubi cu autenticitate.
Versurile ne aduc aminte că, de multe ori, uităm să ne bucurăm de momentul prezent și să apreciem ceea ce avem. „E un defect să crezi în tot / Să nu te pierzi în alții, tot” sugerează o dorință de a rămâne autentic și fidel propriei viziuni, fără a fi influențați de așteptările externe.
Bridge-ul melodiei aduce o chemare la acceptare și iubire necondiționată: „Lasă-mă să fiu cum simt eu / Lasă-mă să fiu defectul tău.” Acest apel poate fi interpretat ca o invitație la a accepta nu doar propriile defecte, ci și pe cele ale altora, într-un spirit de toleranță și empatie.
În concluzie, „Defectul meu” este o melodie despre autoacceptare și despre găsirea puterii în imperfecțiuni. Delia ne încurajează să îmbrățișăm cine suntem cu adevărat și să nu ne temem să visăm, indiferent de presiunea societății sau de așteptările externe. Mesajul său este unul de eliberare și de acceptare a sinelui, invitându-ne să trăim cu autenticitate și să ne iubim defectele, atât pe ale noastre cât și pe ale celor din jur.
