Am platit sa-mi duc regina – versuri

Am plătit să-mi duc regina – Versuri de Adrian Gavrilă

Am plătit să-mi duc regina,
Pe un drum cu flori de nea,
Să-i arăt că lumea-ntreagă,
E doar o poveste-a mea.

Am plătit să-i dau un suflet,
Dintr-o stea ce stă să cadă,
Să-i sădesc în inimă dorul,
Ce nici timpul nu-l mai pradă.

Am plătit să-i spun povestea,
Zilelor ce nu mai vin,
Să o-mbrac în amintirea,
Serilor de iasomin.

Am plătit să-i dau iubire,
Dintr-o inimă de jar,
Să-i construiesc un univers,
Doar cu vise-n calendar.

Am plătit să-mi duc regina,
Într-o lume fără ceas,
Să-i arăt că fericirea,
E un dans rămas în pas.

Analiza și Importanța Operei

Adrian Gavrilă, un nume renumit în peisajul literar românesc, creează prin poezia „Am plătit să-mi duc regina” o dimensiune lirică care explorează teme universale precum iubirea, sacrificiul și efemeritatea timpului. Această operă este un exemplu elocvent al capacității sale de a împleti emoția cu imagistica poetică, oferind cititorului o călătorie introspectivă și profundă.

Prima strofă introduce direct tema centrală a poeziei – sacrificiul pentru dragoste. Metafora drumului cu „flori de nea” sugerează delicatețea și fragilitatea iubirii, dar și efortul și dedicarea necesare pentru a păstra această iubire vie și pură. Florile de nea, efemere și fragile, sunt simboluri ale frumuseții și trecerii timpului, dar și ale purității sentimentului.

În cea de-a doua strofă, poetul vorbește despre dorința de a-i dărui reginei un „suflet dintr-o stea ce stă să cadă”, sugerând, astfel, un dar divin, ceva care transcende materialitatea și se apropie de eternitate. Steaua care cade simbolizează o speranță îndeplinită, o dorință exprimată, dar și o pierdere iminentă, aducând astfel tema efemerității în prim-plan.

Cea de-a treia strofă continuă această explorare a timpului și a amintirilor, prin referirea la „zilele ce nu mai vin” și „serile de iasomin”. Iasomia, cunoscută pentru parfumul său puternic și evocator, devine o metaforă a amintirilor dulci și persistente, o încercare de a păstra vie o parte din trecut, chiar și atunci când zilele nu mai revin.

Strofa a patra se concentrează pe ideea de a construi un „univers” al iubirii, folosind „vise-n calendar”. Această imagine sugerează o lume creată din speranțe și dorințe, unde timpul nu este măsurat în zile sau ani, ci în momentele de visare și iubire intensă. Este o invitație la a trăi în prezent și la a prețui fiecare clipă alături de persoana iubită.

Ultima strofă aduce în discuție conceptele de timp și fericire. Poetul își dorește ca regina să trăiască „într-o lume fără ceas”, unde fericirea este „un dans rămas în pas”. Aceasta sugerează o eliberare de constrângerile timpului, unde fericirea nu este măsurată, ci trăită intens și constant. Fericirea, asemenea unui dans, necesită mișcare, implicare și un ritm propriu, adaptat fiecărui individ.

În concluzie, poezia „Am plătit să-mi duc regina” de Adrian Gavrilă este o explorare emoțională și profundă a iubirii, timpului și dorinței de a păstra vie amintirea clipelor frumoase. Prin imagini sugestive și metafore convingătoare, poetul reușește să transmită un mesaj universal despre importanța de a trăi în prezent, de a sacrifica pentru iubire și de a crea un univers propriu, unde fericirea și amintirile sunt mereu prezente. Această operă rămâne un testament al puterii cuvântului și al frumuseții poeziei, capabilă să inspire și să emoționeze cititorii de pretutindeni.